Veneția, un labirint peste ape

 

 

Dacă cu o zi înainte luam trenul din Gara Centrală din Bologna având ca destinație Florența, de această dată aveam în plan o altă destinație. Este vorba despre Veneția, oraș pe care l-am vizitat pentru prima oară într-o duminică, ultima zi de martie, prima zi de Paște Catolic și ziua în care am dat ceasurile cu o oră înainte și am trecut la ora de vară.

Din Bologna până în Veneția am făcut cu trenul 2 ore și 10 minute. Între Bologna și Veneția există și un tren expres, mai scump, care face doar o oră și jumătate. Am preferat însă varianta mai lungă, dar mai ieftină. Călătoria cu trenul a fost plăcută și m-am bucurat de priveliștea și locurile pe care le-am putut descoperi pe geam!

În Veneția, trenul a oprit în Gara Santa Lucia. Când am ieșit din gară, am avut o mare surpriză.Toată lumea știe că Veneția este o minune a arhitecturii, un oraș suspendat peste ape. Totuși, parcă nimic nu m-a pregătit pentru întâlnirea fabuloasă cu Canalul Grande. O imensitate de apă cu reflexe de smarald, imediat ce am ieșit pe ușa gării!

Mi-am ținut respirația câteva momente și m-am bucurat de priveliște. Peste drum de gară și canal, am întâlnit clădiri spectaculoase, printre care și Biserica Sf. Simeon Piccolo. Lângă gară a altă minune a arhitecturii, biserica Sf. Maria din Nazaret. Am traversat Ponte degli Scalzi (sau podul celor Desculți) și a început aventura prin orașul suspendat peste ape!

 

Canal Grande

Biserica Sf. Maria din Nazaret

Veneția este faimoasă pentru canalele sale cu ape de smarald, presărate cu gondole. Însă cel mai bine explorezi orașul la pas, printr-un labirint de străzi, străduțe și poduri peste apă, prin care te poți rătăci destul de ușor, chiar și cu Google Maps.

La tot pasul întâlnești canale, poduri, palate, piațete, biserici, hoteluri și restaurante, mici pizzerii, baruri, cafenele și o sumedenie de magazine cu creații colorate și strălucitoare realizate din sticlă de Murano. Având în vedere că eram prima oară în Veneția, ne-am îndreptat pașii în direcția faimoasei Piețe San Marco.

 

Pe măsură ce ne apropiam de inima orașului, sporea atât aglomerația, cât și picăturile de ploaie. Când am ajuns în Piața San Marco ploua de-a binelea. Nu că o ploaie ar fi putut să mă împiedice să mă bucur de măreția Catedralei Sf. Marcu, de Campanila Sf. Marcu (adică turnul clopotniță) sau de arhitectura superbă a Palatului Dogilor.

 

Catedrala Sf. Marcu

Campanila Sf. Marcu

Palatul Dogilor

Câteva minute mai încolo, norii s-au spulberat și  a ieșit din nou soarele. Ne-am aventurat din nou prin labirintul de străduțe, de această dată până la Basilica Santa Maria della Salute.

 

Basilica Santa Maria della Salute

 

Mi-aș fi dorit să mă delectez și în Veneția cu un affogato, dar aparent nu este atât de popular ca în Florența. M-am consolat până la urmă cu un cappuccino și o înghețată cu aromă de cafea! În Veneția, ca și în Bologna și Florența, am văzut că este la mare căutare Aperol Spritzul.

 

Capuccino și pizza, o combinație nerecomandată de italieni :)

Precum în Florența, și în Veneția am descoperit un muzeu dedicat lui Leonardo da Vinci (pe care nu l-am vizitat!). Cu siguranță, Veneția are o sumedenie de locuri de descoperit, pe îndelete. Noi doar i-am luat pulsul timp de câteva ceasuri, după care am luat trenul înapoi spre Bologna.

 

Muzeul Leonardo da Vinci

Cu siguranță un oraș care merită o nouă vizită, întreprinsă pe îndelete, pentru a cunoaște mai bine această nestemată de oraș!

S-ar putea să îți placă și:

PRIN CEL MAI LUNG ȘIR DE PORTICURI, PÂNĂ LA SANCTUARUL MADONNA DI SAN LUCA DIN BOLOGNA

LA PAS PRIN FLORENȚA: AFFOGATO, BATTAGLI ȘI BUCHETTE DEL VINO

 

P.S.: Dacă ți-a fost de folos acest articol, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile poți aprecia pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi ca să primești pe mail articolele!