Adrianka: Saluti et Laetitiae din Băile Herculane!

Din Drobeta Turnu Severin am făcut cam o oră cu trenul până în stațiunea Băile Herculane. Cum e un loc încărcat de istorie, nu îmi doream să îl ratez. Cum pătrunzi în gara din Băile Herculane înțelegi că numele stațiunii vine de la vestitul Hercule din mitologia greacă. Asta dacă nu era deja clar din numele stațiunii. Din păcate tot în momentul în care pășești în gară îți dai seama că o clădire istorică, deosebit de frumoasă, este lăsată de izbeliște, în voia sorții. Băile Herculane nu mai este stațiunea de odinioară, în care se înghesuia protipendada austro-ungară. Partea istorică a localității a căzut în dizgrație, în timp ce în rest au apărut hoteluri și pensiuni care de care mai pestrițe, care nu amintesc cu nimic de stațiunea faimoasă de acum un secol.

De la gară am mers și am tot mers până să ajungem la partea istorică a stațiunii. Bine că știam că există clădirea Băilor Imperiale, altfel poate nu ne-am fi continuat călătoria, crezând că asta este tot. Mai multe hoteluri și pensiuni înghesuite, pestrițe, printre care se ridică semețe clădirile hotelurilor de tratament construite în perioada comunistă.

Am mers în continuare pe lângă râul Cerna, bucurându-ne de priveliștea majestuoasă a Munților Mehedinți și Cernei, până am dat de clădirea vechiului cazinou din stațiune. Pe frontispiciul său se poate citi încă „Saluti et Laetitiae”, adică „Sănătate și Bucurii”. Peste drum am descoperit clădirea deteriorată, dar încă semeață a Băilor Imperiale Austrice (Băile Neptun). Nu ne-am putut apropia prea mult, accesul fiind interzis.

Tot peste drum de Cazinou am descoperit Vila Elisabeta, clădirea în care a poposit celebra Sisi, împărăteasca Austro-Ungariei. Aceasta a petrecut aproape o lună în Băile Herculane, care făcea parte în acea vreme din Imperiul Austro-Ungar. Aici s-a întâlnit cu cealaltă regină Elisabeta, soția lui Carol I, o altă mare iubitoare de artă și frumos. În stațiune există trasee montane cu locurile pe care le-a vizitat frumoasa Sisi.

Am continuat călătoria pentru a descoperi și istoria mai veche a locurilor, cea de pe vremea romanilor. Aceștia au fost primii care au descoperit potențialul curativ al apelor din zonă și au construit aici băi termale.

În piața centrală am găsit pavilioanele de cură, majoritatea goale și aparent în curs de reabilitare. Statuia lui Hercule se află la loc de cinste în mijlocul pieței, iar în spatele său se vede o micuță biserică romano-catolică. Aici a participat la slujbă și Sisi, când a petrecut timp în Băile Herculane.

Am mers la pas până la Hotelul Roman, am urcat puțin până la Grota Hoților, ca apoi să facem cale întoarsă până la gară, ca să prindem trenul înapoi spre Drobeta Turnu Severin.

Băile Herculane merită o vizită mai pe îndelete, pentru mai multe zile, atât în scop curativ, pentru a beneficia de calitățile tămăduitoare ale apelor termale, cât mai ales pentru a face drumeții montane, în Parcul Național Domogled Cerna. Și ca de obicei, eu sper ca stațiunea să vadă zile mai bune și clădirile încărcate de istorie să aibă șansa să strălucească din nou!