Casele din Cartierul Armenesc și poveștile lor (ne)știute

 

La câțiva pași de Piața Universității se află Cartierul Armenesc, pe vremuri una din mahalalele capitalei. Cartierul s-a născut în jurul Bisericii Armenești, apărând apoi atelierele de meșteșugari, magazinele și cafenelele. Existența armenilor în București este legată de Calea Moșilor, cea mai importantă stradă comercială numită pe vremuri Podul Târgului de Afară. Nu întâmplător Strada Armenească, se intersectează cu Calea Moșilor, care delimitează Cartierul Armenesc la est. Granița de sud este dată de Bulevardul Carol I, iar la nord de Strada Maria Rosetti.

Casa Melik

 

Pe strada Spătarului la numărul 22 se află Casa Melik, cea mai veche casă din București. Construită în stil specific românesc, clădirea albă cu etaj își etalează cu mândrie cerdacul închis cu geamuri. 

 

Istoria sa începe la mijlocul secolului XVIII, în jurul anului 1760. Sub acoperișul său cu streașină lată s-au perindat mai mulți proprietari. Cel mai de seamă a fost Iacob Melik, arhitect, susținător al acțiunilor revoluționare de la 1848 și autor al cărții "L'Orient devant L'Occident". De la el și-a primit numele de Casa Melik. În spatele pereților săi s-au adăpostit în timpul revoluției pașoptiste personalități precum Ion Heliade Rădulescu, Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti, care erau prietenii lui Iacob Melik.

 

După un exil de nouă ani soții Melik revin în țară în 1857 și investesc în renovarea casei lor de suflet, în care vor locui până la sfârșitul vieții. În 1913, moare Ana Melik, soția lui Iacob, într-un incendiu ce cuprinde întreaga casă. Focul a izbucnit chiar în camera ei, unde citea la lumina lumânării. A adormit, răsturnând lumânarea care a declanșat incendiul. Flăcările s-au răspândit rapid în casa cu lambriuri de lemn.

 

Neavând urmași direcți, ultima dorință a Anei a fost ca reședința să devină un azil pentru văduvele sărmane. Un nepot atacă testamentul și are temporar câștig de cauză, investind în reabilitarea imobilului afectat grav de incendiu. În cele din urmă, în 1920, comunitatea armeană câștigă procesul și dorința Anei este îndeplinită: până în 1947 Casa Melik a fost un refugiu pentru femeile sărace.

 

În următorii 20 de ani casa avea să găzduiască diverși chiriași, până în 1969, când a intrat din nou într-un amplu proces de reabilitare pentru a putea adăposti colecția de artă a soților Serafina și Gheorghe Răut. Astăzi Casa Melik găzduiește Muzeul Theodor Pallady, care poate fi vizitat.

 

Adresă: Str. Spătarului nr.22

 

S-ar putea să îți placă și: CASA MELIK, CEA MAI VECHE CASĂ DIN BUCUREȘTI

Casa Primadonei

Peste drum de Casa Melik, îți fură privirea o casă aflată în paragină, acoperită de viță de vie, pe al cărei fronton se poate descifra anul 1886. Interiorul casei era împodobit cu picturi murale inspirate din frescele romane de la Pompei și Herculanum. Aici a locuit Elena Teodorescu, cântăreață celebră de operă la vremea ei, fiica basului George Teodorescu, care cântase de asemenea operă.

 

În anul 1961 au fost filmate aici scene din filmul Hariclea Darclee, întrucât în casa sopranei „totul era legat de muzică. Pianul, încărcat de fotografii cu dedicații, tablouri, portrete mari, în rame frumoase, teancuri de partituri, afișe de spectacole vechi, de aici și din străinătate, scrisori, hârtii cu antet de la diverse Opere”.

 

Nora Elenei Teodorescu, rămasă văduvă, a donat casa, Academiei Române, în speranța că va deveni casă memorială. Din păcate dorința sa nu a devenit realitate. Toate bunurile dragi ale sopranei, „au fost aruncate pe maidan, toate lucrurile acelea pentru ea sfinte, menite să ajungă în muzeul dorit. Sigur numai notele muzicale, sute de pagini, cărți, afișele spectacolelor, fotografii, sute și ele, scrisori, cărți poștale ilustrate, ziare și reviste vechi, toate astea aruncate în praf.” (Doamne și Domni la Răspântii bucureştene - Victoriei Dragu Dimitriu)

 

Adresă: Str. Spătarului nr.19

Casa Virginiei Haret 

Virginia Andreescu Haret a fost prima femeie arhitect din România, obținând diploma în anul 1919. Casa din Intrarea Spătarului nr. 8, din Cartierul Armenesc a fost construită după planurile sale în 1926 pentru inginerul Spiru I. Haret, cel care i-a devenit soț doi ani mai târziu.

 

Casa a fost construită în stil neoromânesc, cu două intrări, una pentru parter și o alta pentru apartamentul de la etaj. Cei doi soți au locuit aici până în 1931, când s-au mutat într-o altă clădire proiectată tot de Virginia Haret, pe strada Lascăr Catargiu, la nr.14. 

 

Probabil aș fi ratat această casă de poveste, dacă nu mi-ar fi spus o doamnă în vârstă, cu păr alb, să intru pe o alee dosită, ca să găsesc o veche casă boierească. Am descoperit-o și apoi m-a descoperit pe mine povestea ei.

 

Adresă: Intr. Spătarului nr. 8

 

S-ar putea să îți placă și: Doamne de România | Virginia Haret, prima femeie arhitect

Casa Maură

Străbătând în continuare străduțele din Cartierul Armenesc, descoperim pe strada Corbeni la numărul 3 o clădire misterioasă, a cărei arhitectură diferă cu totul față de vecinele sale. Este vorba despre Casa Maură. Și-a câștigat numele datorită formelor geometrice desenate cu ajutorul cărămizilor aparente de diferite dimensiuni și culori.

 

Se zvonește că în trecut ar fi fost sinagogă, aspectul său îndreptățindu-ne să tragem o astfel de concluzie. Totuși decorațiunile din dreptul ferestrelor par să facă referire la simbolul crucii. Alte istorisiri spun că aici ar fi fost un templu masonic.

 

Nu se cunosc foarte multe despre acest imobil. A fost construit înainte de 1895, dar oare cu ce scop? Cine a fost arhitectul? Ce anume reprezintă simbolurile care îi îmbogățesc fațada?

Adresă: Str. Corbeni nr. 3 

Casa Dobrescu

Tot în cartierul Armenesc găsim casa juristul Demetru Ion Dobrescu (1869 - 1948), cel care între 1929-1934 a fost primar al Bucureștiului. De numele său se leagă multe proiecte de modernizare a capitalei. În plus, a fost un oponent al mutării capitalei la Brașov. Casa sa în schimb nu a ajuns pe lista monumentelor de patrimoniu, ci pe lista caselor de vânzare.

 

Adresă: Str. Popa Rusu nr.24

Ceainăria la Metoc

Poate v-ați bucurat și voi de o ceașcă de ceai la Ceainăria la Metoc. V-ați întrebat însă ce e acela un metoc? Metocul este o clădire ce aparține unei mănăstiri. Pe vremuri, metocul era un magazin deschis de o mănăstire, unde se vindeau lumânări de ceară și alte produse făurite în cadrul mănăstirii.

 

Casa în care se găsește astăzi ceainăria este foarte veche, ridicată înaintea Bisericii Popa Rusu. Mai demult a fost metocul Mănăstirii Pasărea.

Adresă: Str. Popa Rusu nr. 21

P.S.: Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.