Adrianka: Castelul Karoly din Carei

Din Satu Mare am călătorit aproximativ 40 km cu trenul până în Carei ca să vizităm Castelul Karoly. O bijuterie arhitecturală, Castelul Karoly din Carei este poreclit „Peleșul Transilvaniei”. Povestea sa începe la sfârșitul secolului XV, ca reședința familiei nobiliare Karoly. De atunci și până astăzi a avut o istorie zbuciumată, fiind distrus și restaurat în mai multe rânduri. Ultima restaurare a castelului a avut loc între anii 2009-2012, în prezent castelul fiind deschis publicului larg. Printre personalitățile de seamă care i-au trecut pragul se numără Francisc Rákóczi II care a petrecut aici o lună în anul 1708. În 1797 prințul Jozef de Habsburg este primit în vizită, iar un secol mai târziu prințul Rudolf de Habsburg va petrece două nopți la castel împreună cu soția sa. Printre personalitățile marcante ale secolului trecut care au vizitat castelul se numără Regele Ferdinand și Regina Maria, care au vizitat castelul în anul 1919.

Am ajuns la castel cu aproape o oră înainte de închidere. Timp a fost suficient pentru a vizita parterul și etajul, care sunt deschise publicului larg. Cu toate acestea am simțit privirea sfredelitoare a angajaților și teama din ochii lor ca nu cumva să le dejucăm planurile de a pleca la oră fixă de la castel. În cazul lor, de la locul de muncă.

La parter erau mai multe expoziții temporare. Mi-a plăcut cea dedicată luxului, cu textele informative de pe pereți și exponatele care se odihneau în vitrine. În rest, celelalte colecții mi s-au părut cam de umplutură, ca să mai plătești un bilet ca să vizitezi parterul. Totuși, la parter se află și capela castelului, pe care aș fi ratat-o, dacă alegeam să nu plătesc biletul suplimentar pentru expozițiile temporare.

Capela castelului Karoly

La etaj se pot vizita 10 încăperi, mobilate și decorate precum încăperile reședințelor nobiliare de la sfârșitul secolului XIX. Printre încăperi se numără: o bibliotecă, o cameră de relaxare pentru bărbați, o sală de bal, sufrageria, budoarul doamnelor, dormitorul, o camera de toaletă și sala de muzică. Tot la etaj se găsesc trofeele de vânătoare și colecția de arme ale lui Sir Dr. Pánczél Zoltán Tibor.

Castelul este înconjurat de un frumos parc, atestat documentar pentru prima oară în 1754, ca „o grădină frumoasă și celebră”. Cu siguranță atât parcul, cât și castelul ascund mai multe secrete decât am putut descifra în scurta noastră vizită. Totuși, comparația cu Peleșul mi se pare oarecum forțată. Chiar dacă are un aspect romantic, de castel medieval, Castelul Karoly nu este un rival pe măsură pentru inegalabilul Castel Peleș.

După ce am vizitat castelul, de pe o bancă din parc am făcut rezervare la Hotelul Central din Carei, după care am trecut strada ca să onorăm rezervarea. M-a surprins plăcut amabilitatea recepționerului și măsurile luate de hotel pentru protejarea oaspeților săi în contextul Covid 19. A fost unul din cele mai plăcute locurile în care am înnoptat.

Hotelul Central din Carei

Am poposit la o terasă ca să mâncăm ceva, că doar nu puteam vizita orașul pe stomacul gol. Careiul ne-a scos în cale mai multe surprize precum biserica catolică „Sfântul Iosif de Calasanz” sau Sinagoga Mare. Cu siguranță, Careiul ar fi meritat mai mult timp la dispoziție ca să fie vizitat pe îndelete. Cine știe, poate cândva vom reveni aici, cu toate că distanța dintre Carei și București este de vreo 600 km.