Sâmbătă seara la ora 21:00 am pornit cu trenul din București pentru ca aproximativ 12 ore mai târziu să fim tocmai în celălalt capăt al țării, la
Baia Mare. Am luat-o la pas spre
hotelul Diafan din centrul vechi al orașului unde urma să înnoptăm. Stabilisem dinainte că putem ajunge înaintea orei obișnuite de check-in, deoarece anticipasem că după somnul legănat din tren voi mai avea nevoie de câteva ore de odihnă înainte să explorez orașul la pas. Și am avut dreptate!
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie
Chiar lângă hotel am descoperit Muzeul Județean de Istorie și Arheologie pe care ... nu l-am vizitat. Acum mă încearcă un oarece sentiment de regret deoarece am văzut că aveau o colecție de ceasuri și pendule. Cum însă găsesc destul de anoste muzeele de istorie de la noi din țară, am zis că putem trăi bine mersi fără să trecem pragul acestui muzeu. Nu de alta, dar am suferit destule decepții când vine vorba de muzee de istorie, în diferite colțuri ale țării. Iar mie îmi plac muzeele!
 |
| Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din Baia Mare |
Muzeul de Etnografie și Artă Populară
Un alt muzeu pe care nu l-am vizitat este cel de Etnografie și Artă Populară. Și în cazul acestui muzeu am preferat să admirăm doar clădirea care îl găzduiește și să ne îndreptăm pașii spre Muzeul Satului, aflat în imediată apropiere, care era de fapt ținta noastră.
 |
Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Baia Mare
|
Muzeul Satului Baia Mare
Îmi plac muzeele în aer liber și am o slăbiciune pentru case, așa că nu am ratat Muzeul Satului din Baia Mare. Cu toate că era aproape mijlocului lunii septembrie, vremea era deosebit de caldă. Am salutat câinele lățos și iepurașii de la intrare, după care am început să ne plimbăm printre case și să urcăm la cele aflate la înălțime, unde se pare că nici îngrijitorii nu mai ajung, fiind înconjurate de vegetație sălbatică!
Piatra Virgină
După ce am vizitat Muzeul Satului, am trecut prin Parcul Regina Maria și am urcat spre punctul de belvedere Piatra Virgină ca să vedem orașul de sus. Pentru mine a fost un urcuș anevoios, cu multe obstacole sub forma unor trunchiuri de copaci care blocau poteca. Mi-am dat sufletul și mi-am pierdut suflul de mai multe ori până să ajung la Piatra Virgină, dar m-am bucurat de fiecare secundă a ascensiunii, după o perioadă prea lungă de lâncezeală!
 |
Ascensiune cu obstcole
|
 |
Pe care le dovedim ...
|
 |
După care ne tragem sufletul puțin!
|
 |
Baia Mare văzută de la Piatra Virgină
|
Turnul Ștefan
În weekend Turnul Ștefan nu este accesibil publicului larg, așa că luni ne-am prezentat la oră fixă ca să urcăm în turn. După ce am urcat 165 de trepte am avut orașul întreg la picioare!
 |
Turnul Ștefan din Baia Mare
|
 |
| Ruinele fostei biserici "Sfântul Rege Ștefan" |
 |
Biserica Romano-Catolică din Baia Mare
|
 |
| Biserica reformată din Baia Mare |
 |
Piața Libertății
|
Lacul Albastru
Din Baia Mare se poate ajunge în Baia Sprie cu autobuzul 8. Odată ajunși în Baia Sprie am urmat numeroasele indicatoare spre Lacul Albastru. Mi-am dat și de această dată duhul pe traseu. Nu că ar fi prea anevoios, ci pentru că nu sunt într-o formă fizică de zile mari. Am fost cam dezamăgită când am ajuns la Lacul Albastru, care nu prea mi-a minunat ochiul cu nuanțe de turcoaz sau smarald!
 |
Lacul Albastru?!
|
 |
Baia Sprie
|
Înainte să plecăm din Baia Mare am dat o fugă până la Bastionul Măcelarilor, singurul care a mai rămas din cele 7 bastioane de apărare ale orașului. De Bastionul Măcelarilor este legat destinul haiducului Pintea Viteazul care își găsește sfârșitul aici într-o ambuscadă când a încercat să cucerească cetatea.
 |
Bastionul Măcelarilor din Baia Mare
|
Muzeul de Mineralogie
Ultima, dar nu cea din urmă atracție din Baia Mare a fost Muzeul de Mineralogie. Dacă sunteți pasionați de cristale, roci sau minerale nu ratați acest muzeu, veți vedea niște exponate wow, chiar dacă iluminarea lor lasă de dorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu