Între starea de urgență și starea de alertă, au fost trei zile de tranziție, de care am profitat și am evadat din București, după două luni de izolare. Am fugit aici aproape, lângă capitală, la casa de lemn de la Domnești. Nu am scris până acum despre timpul petrecut lucrând de acasă, pentru că pentru mine nu a fost o corvoadă. Am avut pur și simplu mai mult timp pentru mine. Poate uneori a fost prea mult și mintea a luat-o razna, dar per total a fost un binevenit timp de introspecție.
Bucuria cea mai mare a fost că am putut să merg desculță prin iarbă.
Am luat curtea și împrejurimile la pas, am mirosit florile și menta
care mi-a ieșit în cale. Un melc și o ciupercă albă s-au numărat prin tre
descoperile mele de senzație. Am gustat în premieră pe acest an
căpșunile și cireșele ce se pregăteau să dea în pârg. Din păcate liliacul se scuturase și lalelele negre aduse tocmai de la Kew Gardens se ofiliseră deja.
În plus am mai improvizat o ședință foto prin grădină, că doar nu mi-am adus degeaba frumoasa mea ie. Tot la capitolul premiere, după mulți ani, m-am suit din nou la volan și m-am perindat pe străzile destul de pustii din Domnești. Poate așa prind curaj pentru o viitoare călătorie cu mașina, deși cred că tot trenurile și autobuzele ne vor însoți în următoarea drumeție. Alături de de mască, mănuși și mult dezinfectant.
P.S.: Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu