Traumă și memorie de Peter Levine

„Ceea ce mintea a uitat, corpul nu uită ... din fericire.” spunea Sigmund Freud. Orice traumă, mică sau mare, își lasă amprenta asupra noastră și a corpului nostru, indiferent dacă ne amintim sau nu episodul traumatic. Uneori traumele au loc la o vârstă fragedă sau chiar la naștere. În cartea sa Traumă și Memorie, doctorul Peter Levine prezintă cazul unui bebeluș traumatizat la naștere, care a avut cordonul ombilical strâns în jurul gâtului ce amenința să-l sufoce și a fost nevoie de intervenția brutală a mai multor doctori ca să-l salveze. Chiar dacă micuțul nu mai avea amintirea nașterii sale, fusese traumatizat în urma acesteia și purta amintirea vie în corpul său și în imposibilitatea de a relaționa cu mama sa. Putem vorbi chiar de traume dinainte de naștere, când fătul preia din neliniștea și anxietatea mamei, dacă acestea sunt la cote alarmante. Ca să nu mai pomenesc de traumele transgeneraționale, care se transmit de la o generație la alta. 

Peter Levine a pus bazele a ceea ce se numește Somatic Experience (SE), o terapie alternativă ce pune la mare preț ceea ce corpul ne transmite pentru a vindeca trauma. Terapia promovează conștientizarea a ceea ce se petrece în corp pentru a putea elibera tensiunea fizică rămasă în urma unei traume, prin ceea ce se numește pendulare, adică trecerea de la stări de expansiune la stări de contracție.

În cartea Traumă și Memorie este explicat într-o manieră științifică, cu exemple concrete, cum funcționează memoria și amintirile. Accentul este pus pe amintirile procedurale sau corporale, cele care sunt înmagazinate în corp. Prin conștientizarea reacțiilor corporale se poate ajunge la o „renegociere” cu evenimentul traumatic din trecut, pentru a ajunge la o stare de confort în prezent.

Oare memoria ne joacă feste?

„Trecutul nu e niciodată mort. Nici nu este trecut măcar.” - William Faulkner

Ca să înțelegem mai bine ce se petrece în mintea noastră, când vine vorba de memorie, este nevoie să știm că memoria și amintirile se împart în două mari categorii. Pe de o parte avem memoria conștientă, explicită, cu amintiri declarative și episodice (sau autobiografice). De cealaltă parte, se află memoria implicită, o amprentă a experiențelor trecute copleșitoare, care s-au gravat în psihic și fizic, prin amintiri afective și procedurale (sau corporale).

Amintirile conștiente suferă modificări subtile de fiecare dată când le accesăm. Nu vi s-a întâmplat să spuneți ceva de genul: „Puteam sa jur că această canapea era albastră, dar uite că de fapt este roșie!” De fiecare dată când accesăm o amintire, această suferă modificări subtile. Amintirile nu sunt ceva bătut în cuie, memoria fiind fragilă și subiectivă. 

În schimb, amintirile traumatice, par a fi fixe, înghețate, incapabile să sufere schimbări. În acest fel trecutul trăiește în prezent. Trauma duce la stări de anxietate, fobii, coșmaruri, obsesii, compulsii și chiar la boli.

„Memoria este un proces reconstructiv care selectează, adaugă, șterge, rearanjează și aduce permanent informații în prezent – în slujba procesului adaptativ continuu de supraviețuire și susținere a vieții.”

În fiecare din noi, zace un erou

„Lumea îi strică pe toți, iar apoi mulți sunt puternici în punctele stricate.”  - Ernest Hemingway

Fiecare dintre noi avem ceea ce se poate numi gena supraviețuitorului, a eroului. Poate vă amintiți de basmele copilăriei, care vorbesc întotdeauna despre un erou, care după numeroase încercări și cu ajutorul unor personaje neașteptate, reușește să învingă căpcăunul și să salveze prințesa. Putem vedea toate aceste basme ale copilăriei ca pe niște metafore, care ne arată că sămânța reușitei se află în noi, indiferent de încercările la care ne supune viața. Tocmai acest grăunte face posibilă renegocierea și repoziționarea față de traumă. Poți fi victima unui abuz sau poți fi un supraviețuitor sau o supraviețuitoare. 

Prin terapie se lucrează cu această renegociere, prin ancorarea în prezent și conștientizarea că trauma se află undeva în trecut. I-ai supraviețuit și nu e nevoie să o porți după tine tot timpul, ca pe o tinichea zgomotoasă. 

În carte este discutat cazul lui Ray, un soldat care a luptat în Afganistan, unde și-a pierdut cel mai bun prieten, care a murit în brațele sale. De parcă această experiență traumatică nu era de ajuns, în aceeași zi două bombe artizanale l-au aruncat în aer și abia după două săptămâni s-a trezit într-un spital din Germania, incapabil să se miște sau să vorbească. 

Modul în care Peter Levine a lucrat cu Ray folosind Somatic Experience a fost documentat și este disponibil pe youtube. Metodele folosite mi-au părut cam bizare, însă par a avea efect asupra lui Ray, care povestește sincer despre ceea ce simte. Mie una mi-a apărut o lacrimă în colțul ochiului ascultându-l.

„Cei 45 de ani de activitate clinică îmi confirmă existența unui instinct fundamental și orientat înspre depășirea obstacolelor și restaurarea armoniei și a echilibrului interior: instinctul de a persevera pentru a vindeca efectele evenimentelor copleșitoare și a pierderilor.”

Ștergerea amintirilor traumatice, o soluție?

„Cei care nu-și amintesc trecutul, sunt condamnați să îl repete.” George Santayana

În viitorul nu foarte îndepărtat se vor găsi pe piață medicamente care vor putea șterge amintirile traumatice. Precum în fimul Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Deja s-au efectuat cu succes teste pe șoareci. 

Chiar dacă ștergem amintirile traumatice din minte, vom rămâne în continuare cu ele întipărite în corp. Doar că nu vom mai avea o poveste coerentă cu privire la noi înșine, ceea ce poate avea consecințe mai grave asupra unei persoane, decât trauma suferită inițial. Dacă nu rezolvăm trecutul, atunci ne obligăm să-l retrăim, precum în exemplul, din păcate ajuns clasic, al fetiței abuzate fizic de un tată alcoolic, care ulterior ajunge să aibă un soț alcoolic și violent. 

„Amintirile constituie chiar piatra de temelie a identității noastre și ne ajută să definim ce înseamnă a fi uman.”

Ascultă-ți corpul

„Dacă rutina ta de fiecare zi este deschisă către emoțiile tale, către toți oamenii pe care îi întâlnești, către toate situațiile cu care te confunți, fără a te închide, cu încredere că poți face asta, atunci aceasta te va duce cât de departe poți merge. Și atunci vei înțelege toate învățăturile care ți-au fost vreodată oferite de toți ceilalți.” - Pema Chödrön, maestru budist

Mesajul care pare a răzbate din paginile cărții este cel de a-ți asculta corpul. Mulți dintre noi știm, cel puțin la nivel teoretic, de importanța relației dintre minte, corp și spirit. Totuși, de cele mai multe ori în urma episoadelor traumatice din trecut are loc o disociere între minte și corp. Este un mecanism de supraviețuire, când senzațiile din corp devin prea puternice și nu reușim să le facem față emoțional, apare disocierea. Nu este ceva rar întâlnit și posibil să vă regăsiți în acest scenariu, când vă raportați la corpul vostru ca la o entitate diferită, care este al vostru, dar cumva are o existență de sine stătătoare.

Tot venind vorba despre corp, să știți că tremuratul este modalitatea acestuia de a echilibra trauma existentă în corp, așa că dacă simțiți că tremurați și nu este de la frig, lăsați senzația să fie. Este o modalitate de reglare a organismului. La final de articol vă las cu un alt videoclip de pe youtube de la TEDx, unde Monica LeSage vorbește despre Somatic Experience, terapia alternativă fondată de Peter Levine și de efectul binefăcător al ... tremuratului.

***

Dacă sunteți curioși să aflați mai multe despre traumă și memorie, cartea lui Peter Levine vă pune la dispoziție multe informații interesante. Suntem încă la început în ceea ce privește descifrarea psihicului uman. Pe măsură ce psihologia evoluează vor apărea noi teorii și informații, unele dintre ele vor valida anumite informații din trecut, pe când altele vor fi aruncate la coș. 

P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.