V-am mai spus că sunt o fană înfocată a romanelor polițiste scrise de Agatha Christie? Fac ce fac și mai citesc una din cărțile sale. Ce bine că a scris 80 de povestiri polițiste așa că am de unde alege. Deja nu mai îmi amintesc clar intriga și făptașul unora din romanele citite în adolescență, în caz că aș epuiza toate cărțile polițiste scrise de ea, aș putea să le recitesc pe acelea. Plus, că după moartea ei au apărut alți scriitori care să-i continue lucrarea, imitându-i stilul cu mai mult sau mai puțin succes. Cert este că pentru mine romanele Agathei Christie sunt un prilej binevenit de a-mi pune în funcțiune micile celule cenușii, cum le numește Hercule Poirot, pentru a rezolva cele mai complicate cazuri.
Așa că am început anul savurând încă unul din romanele Agathei Christie. La Hotelul Bertram nu îl are ca protagonist pe celebrul detectiv Hercule Poirot, ci pe bătrâna și înțeleapta Miss Marple. În acest roman Miss Marple îi dă o mână de ajutor inspectorului-șef Fred Davy în soluționarea misterului, nefiind ea cea care rezolvă ițele cazului de la cap la coadă.
Acțiunea romanului are loc în Londra, după cel de-al Doilea Război Mondial. Hotelul Bertram, chiar dacă se bucură de tot confortul unui hotel modern, păstrează atmosfera de odinioară de pe vremea regelui Eduard. Toți cei care trec de ușile, mari, batante, de la intrare, se trezesc în Anglia aristocrată de odinioară.
Pe mine cartea chiar m-a purtat pe aripile timpului, purtându-mă în Londra secolului trecut. Am avut șansa de a-mi testa abilitățile de deducție și pot să mă mândresc că am deslușit în mare partea ițele cazului, dar am avut parte și de surprize la final. Pentru mine a fost o lectură plăcută fiind îndrăgostită de romanele reginei crimei, însă am citit recenzii ale altor cititori mai puțin înfocați, care au fost dezamăgiți de roman.
Cu siguranță însă, după ce veți citi cartea La Hotelul Bertram veți pofti după brioșele englezești cu mult unt și vă veți întreba ce gust are prăjitura cu chimen!
„Mi-am dat seama (de fapt, cred că știam demult) că nu te poți întoarce în trecut, că nici nu trebuie să te întorci - că esența vieții este mersul înainte. Viața este în realitate o stradă cu sens unic, nu-i așa?”
„Mi-am dat seama (de fapt, cred că știam demult) că nu te poți întoarce în trecut, că nici nu trebuie să te întorci - că esența vieții este mersul înainte. Viața este în realitate o stradă cu sens unic, nu-i așa?”
Miss Marple
***
Dacă sunteți curioși să știți ce am mai citit, găsiți câteva idei de lectură aici:
P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.
La multi ani! Vroiam doar sa iti spun ca si eu sunt o fana cel putin la fel de infocata a Agathei Christie.Am inceput sa o citesc de pe la 12-13 ani si de atunci, reiau cartile ei la diferite perioade de timp si ma bucura la fel de mult. Daca te gandesti la vreun club de lectura Agatha Christie, da-mi de stire, mi-ar placea tare mult. Anul acesta se implinesc 100 de ani de la primul roman tiparit, iar gandul meu este de a avea colectia integrala a scrierilor ei. Am deja 55 dintre ele si numaratoarea continua!
RăspundețiȘtergereNu mi-a trecut prin minte să lansez un club de lectură pentru pasionații romanelor Agathei Christie :) Mă întreb dacă există așa ceva la noi în țară. Nu știu câte cărți am citit de Agatha Christie, dar cert este că îmi doresc să le citesc pe toate. I-am citit autobiografia care mi-a plăcut foarte mult. Dacă nu ai citit-o deja, ți-o recomand. Vreau să citesc și romanele de dragoste apărute sub pseudonimul Mary Westmacott, după despărțirea de primul ei soț, Archibald Christie. Foarte interesanta e și cartea Misterul celor 11 zile scrisă de Jared Cade. În autobiografia sa nu menționează deloc acest episod din viața sa. Tot pe listă e și Agatha Christie - Jurnalul secret de John Curran, dar după ce termin celelalte cărți ale sale, ca să nu conțină spoilere :)
Ștergere