Într-o duminică, zi de vot, am trecut pentru a doua oară pragul Muzeului Theodor Aman. De această dată în cadrul unui tur ghidat organizat de Hai să socializăm. Ce-i drept, cel mai mult mi-au plăcut intervențiile doamnei Greta Șuteu, istoric de artă și muzeograf la Muzeul Theodor Aman, care părea să știe povestea fiecărui centimetru din casa desăvârșitului pictor. Poate data viitoare când voi vizita muzeul voi avea șansa de a o avea ca ghid, ca să aflu poveștile care se ascund între pereții casei încărcate cu simboluri. Theodor Aman este pictorul meu român preferat și un om care nu lasă nimic la voia întâmplării. Fiecare tușă din picturile sale are o semnificație. La fel, fiecare obiect sau motiv din casa sa, are o poveste.
Theodor Aman s-a născut la Câmpulung Muscel, în anul 1831, într-o familie înstărită de aromâni, tatăl său fiind macedonean, iar mama grecoaică. Despre el se poate spune că a fost primul pictor român modern care a avut studii la Paris. În anul 1864 înființează împreună cu Gheorghe Tattarescu Școala de Arte Frumoase din București. A fost pictor și grafician, pedagog și academician, un artist desăvârșit.
În anul 1865 se căsătorește cu Ana, după ce s-au întâlnit în urmă cu cinci ani la un bal, unde s-au îndrăgostit. Povestea lor de dragoste nu a fost una simplă și lipsită de griji, Ana, fiind căsătorită și având trei copii când s-au cunoscut. Dragostea lor a fost însă mai puternică, Ana divorțând de soțul său, lucru rar întâlnit în familiile de aromâni chiar și astăzi. Când îi vezi însă portretul din anul nunții, pictat de către Aman, poți înțelege de ce s-a îndrăgostit de ea, Ana fiind o femeie foarte frumoasă, cu trăsături alese. Mai poți vedea în tablou și dragostea pe care i-o purta pictorul.
Nu este prima oară când frumusețea Anei este imortalizată pentru vecie. Pe vremea când era căsătorită cu boierul Gheorghe Niculescu Dorobanţu , ea a fost imortalizată pe fresca bisericii Sfântu Gheorghe din Puchenii Mari de nimeni altul, decât Nicolae Grigorescu, un alt mare pictor, ale cărui tablouri le îndrăgesc.
Aman înseamnă îndurare în limba turcă. Fiind un tip milostiv, care ierta datoriile, tatăl pictorului a primit porecla de Aman, care s-a transformat apoi în nume de familie. Astfel, legenda spune că atunci când a trebui să aleagă numele de stradă pentru casa sa, Theodor Aman a botezat-o Strada Clemenței. Adică strada lui Aman.
Construcția casei și a atelierului pictorului de pe Str. Clemenței nr.8 (astăzi C.A. Rosetti) s-a încheiat în anul 1869. Casa a fost construită în stil pompeian, de arhitectul Franz Schiller, după indicațiile precise ale maestrului. Theodor Aman s-a implicat trup și suflet în construirea casei, ocupându-se de pictarea pereților și sculptarea mobilierului. Niciun detaliu nu este ales la întâmplare, totul are o semnificație, la fel cum se întâmplă și în cazul picturilor lui Aman.
Casa are 6 camere la parter, printre case se numără și atelierul artistului, construit pe două nivele. La etaj se mai afla un alt atelier, plus dormitoarele soților Aman. Casa artistului mai servea pe lângă locuință și atelier de creație și ca spațiu de expoziție. În acele timpuri nu existau expoziții dedicate picturii în București, așa că în cadrul seratelor organizate în Casa Aman, puteau fi admirate și tablourile pictorului, care uneori își încânta oaspeții și cu recitaluri la violoncel.
În cadrul Muzeului Theodor Aman se pot vizita camerele de la parter, cu atelierul artistului, poate fi văzut mobilierul și obiecte ce i-au aparținut, laolaltă cu tablourile sale. Fiecare pictură a lui Theodor Aman merită o privire atentă, deoarece artistul nu a lăsat niciun detaliu, nicio tușă la voia întâmplării. Totul are o semnificație. Un tablou aparte este portretul doamnei Fălcoianu, moartă la 21 de ani, la care Theodor Aman a lucrat douăzeci de ani, an de an, până la moartea sa. Doamna din tablou seamănă foarte mult cu soția sa, Ana și este departe de fi portretul unei tinere femei.
Soției sale, Ana, îi datorăm faptul că putem vizita astăzi casa pictorului, așa cum era ea. Ea a semnat un act de vânzare-cumpărare a casei cu statul român, cu condiția ca aceasta să fie transformată în muzeu. Așa că Muzeul Theodor Aman a fost deschis în anul 1908, la 17 ani de la moartea pictorului.
Din muzeul, pe lângă amintiri, am luat și un album de artă, al cărei autor este chiar doamna Greta Șuteu. Albumul conține picturile lui Theodor Aman, expuse în cadrul muzeului. Cred eu că am făcut o afacere tare bună achiziționându-l doar cu 52 lei.
Informații utile:
Site: https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-theodor-aman.html
Adresa: Str. C.A. Rosetti nr. 8
Program de vizitare: Miercuri – Duminică, 10.00 – 18.00
Casa de bilete se închide la 17:30.
Preț bilet: 5 lei
Ghidaj: 6 lei/persoană
Taxă foto: 15 lei
Alte case care spun povești găsiți aici.
 |
| Portretul Anei Aman pictat de către Theodor Aman în 1865, anul nunții lor |
Nu este prima oară când frumusețea Anei este imortalizată pentru vecie. Pe vremea când era căsătorită cu boierul Gheorghe Niculescu Dorobanţu , ea a fost imortalizată pe fresca bisericii Sfântu Gheorghe din Puchenii Mari de nimeni altul, decât Nicolae Grigorescu, un alt mare pictor, ale cărui tablouri le îndrăgesc.
Aman înseamnă îndurare în limba turcă. Fiind un tip milostiv, care ierta datoriile, tatăl pictorului a primit porecla de Aman, care s-a transformat apoi în nume de familie. Astfel, legenda spune că atunci când a trebui să aleagă numele de stradă pentru casa sa, Theodor Aman a botezat-o Strada Clemenței. Adică strada lui Aman.
Construcția casei și a atelierului pictorului de pe Str. Clemenței nr.8 (astăzi C.A. Rosetti) s-a încheiat în anul 1869. Casa a fost construită în stil pompeian, de arhitectul Franz Schiller, după indicațiile precise ale maestrului. Theodor Aman s-a implicat trup și suflet în construirea casei, ocupându-se de pictarea pereților și sculptarea mobilierului. Niciun detaliu nu este ales la întâmplare, totul are o semnificație, la fel cum se întâmplă și în cazul picturilor lui Aman.
Casa are 6 camere la parter, printre case se numără și atelierul artistului, construit pe două nivele. La etaj se mai afla un alt atelier, plus dormitoarele soților Aman. Casa artistului mai servea pe lângă locuință și atelier de creație și ca spațiu de expoziție. În acele timpuri nu existau expoziții dedicate picturii în București, așa că în cadrul seratelor organizate în Casa Aman, puteau fi admirate și tablourile pictorului, care uneori își încânta oaspeții și cu recitaluri la violoncel.
În cadrul Muzeului Theodor Aman se pot vizita camerele de la parter, cu atelierul artistului, poate fi văzut mobilierul și obiecte ce i-au aparținut, laolaltă cu tablourile sale. Fiecare pictură a lui Theodor Aman merită o privire atentă, deoarece artistul nu a lăsat niciun detaliu, nicio tușă la voia întâmplării. Totul are o semnificație. Un tablou aparte este portretul doamnei Fălcoianu, moartă la 21 de ani, la care Theodor Aman a lucrat douăzeci de ani, an de an, până la moartea sa. Doamna din tablou seamănă foarte mult cu soția sa, Ana și este departe de fi portretul unei tinere femei.
 |
| Portretul doamnei Fălcoianu |
Soției sale, Ana, îi datorăm faptul că putem vizita astăzi casa pictorului, așa cum era ea. Ea a semnat un act de vânzare-cumpărare a casei cu statul român, cu condiția ca aceasta să fie transformată în muzeu. Așa că Muzeul Theodor Aman a fost deschis în anul 1908, la 17 ani de la moartea pictorului.
Din muzeul, pe lângă amintiri, am luat și un album de artă, al cărei autor este chiar doamna Greta Șuteu. Albumul conține picturile lui Theodor Aman, expuse în cadrul muzeului. Cred eu că am făcut o afacere tare bună achiziționându-l doar cu 52 lei.
Informații utile:
Site: https://muzeulbucurestiului.ro/muzeul-theodor-aman.html
Adresa: Str. C.A. Rosetti nr. 8
Program de vizitare: Miercuri – Duminică, 10.00 – 18.00
Casa de bilete se închide la 17:30.
Preț bilet: 5 lei
Ghidaj: 6 lei/persoană
Taxă foto: 15 lei
Alte case care spun povești găsiți aici.
P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu