Am descoperit o nouă casă veche, din acelea care spun povești, dacă ai răbdare să stai în liniște între pereții lor și să le asculți. Este vorba despre Casa Costa-Foru, de pe Aleea Dealul Mitropoliei nr. 7. O dată pe an, timp de cam o lună, casa modernizată la începutul secolului XX, își deschide larg porțile sau mai bine spus ușile, pentru toți cei care vor să-i treacă pragul, ca s-o cunoască mai bine. Intrarea este liberă, iar încăperile sale găzduiesc tot felul de evenimente faine.
Familia Costa-Foru provine din aromâni înstăriți care s-au stabilit în veacul al XVIII-lea în Țara Românească. Printre membrii marcanți ai acestei familii întâlnim avocați, oameni de cultură, jurnaliști, activiști, apropiați ai familiei regale. Cel mai cunoscut dintre aceștia este Constantin Gheorghe Costa-Foru (1856 - 1935), jurnalist , avocat și activist pentru drepturile omului.
Casa Costa-Foru este un proiect independent, susținut prin donații și voluntariat, care își dorește să fie un spațiu socio-cultural alternativ, pentru cei interesați să descopere Bucureștiul de altădată. O dată pe an casa de odinioară poate fi vizitată, pe cont propriu sau în cadrul unor tururi ghidate și este scenă pentru diferite evenimente culturale.
Cum am aflat că această bijuterie arhitecturală din centrul orașului este deschisă publicului larg și curios cu privire la poveștile Bucureștiului de odinioară, am zis că nu e cazul să o ratez. Și bine am făcut. Am luat la pas fiecare încăpere în cadrul unui tur ghidat, care ne-a oferit o incursiune în viața familiei Costa-Foru și ne-a oferit ocazia de a călători în timp.
În prezent încăperile vilei îmbină marmura, parchetul de lemn, sobele de teracotă, scara de fier forjat, candelabrele cu obiecte de decor mai vechi sau mai noi, unele moderne și îndrăznețe, într-un mod foarte natural. Fiecare detaliu pare atent ales ca să se potrivească cu întregul și să atragă atenția, să stârnească curiozitatea și admirația. Atmosfera creată este una care îmbină vechiul cu noul, istoricul cu modernul, într-un mod plăcut, care îți dă o stare de bine.
După turul ghidat m-am mai plimbat în voie prin casă și am mai fotografiat detaliile care îmi scăpaseră. Apoi am participat la Atelierul Argint și Lumină - Fotografie ca în 1850 susținut de către Studioul Foto Ambrotipescu. Dacă acum fac zeci de fotografii, le șterg pe cele care nu îmi ies și le editez ulterior pe celelalte, lucrurile nu stăteau la fel în urmă cu peste 150 de ani. O fotografie era un eveniment inedit și doar familiile de nobili sau cele regale își putea permite să aibă propriul fotograf și să se fotografieze în mod constant. Ceilalți oameni aveau o singură fotografie toată viața sau niciuna. Poate vă amintiți de bunicii voștri, care mulți aveau o singură fotografie, cea de la nuntă.
În cadrul atelierului am putut să asistăm la o demonstrație de fotografie, ca în 1850. Am aflat despre ambrotipie, una din primele tehnici de capturare a imaginilor pe un suport de sticlă. Suportul este tratat cu colodiu umed, apoi introdus într-o baie de argint, după care este băgat în aparatul cu burduf și expus câteva secunde, aproape 10, timp în care subiectul trebuie să stea nemișcat. Slavă domnului că poate să clipească. Pe vremuri a îți face o fotografie nu era tocmai o treabă plăcută, dar cu siguranță merita efortul. După expunere, se folosește o substanță revelatoare, apă și apoi o altă substanță pentru fixare. Oleacă complicat, dar impresionant să vezi cum imaginea apare pe sticlă sau metal.
Pe mine m-au cucerit fotografiile realizate în acest mod și bineînțeles că îmi doresc să am și una pe birou cu mine în toată splendoarea unei fotografii de epocă. Cred că poate fi și un cadou deosebit să oferi cuiva posibilitatea de a face o astfel de fotografie.
Nu ezitați să vizitați Casa Costa-Foru și să participați la evenimentele organizate în încăperile acestei vilei din belle epoque!
P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.
Deci, am fost la casa Costa-Foru( apropo, am aflat si cine a fost omul asta, citind placuta de pe casa!), pe 27 septembrie, cu ocazia unei conferinte despre Bucurestiul demolat.......Si confirm, e un spatiu absolut fabulos, in care iti poti imagina povesti de tot felul, in care poti simti o parte din viata celor ce au locuit in aceasta casa, in decursul anilor.
RăspundețiȘtergereDa, atât cum a fost amenajată casa, cât și inițiativa în sine, de a o reda comunității, chiar și doar o dată pe an, este de admirat!
Ștergere