Bine te-am regăsit, Micule Trianon! Au trecut trei ani de la ultima noastră întâlnire. Ruinele tale sunt încă semețe, dominând întreg domeniul Cantacuzino. Parcă acum am văzut un licăr de speranță în privirea ta, că poate cândva, îți vei dobândi gloria mult așteptată, pe care încă nu ai apucat să o guști, deoarece în anul 1913 stingerea din viață a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, a coincis cu începutul declinului tău. Finisajele interioare îți mai lipseau ca să concurezi cu suratele tale de la Versailles, însă soarta ți-a fost potrivnică. Dar vremea și vremurile sunt schimbătoare așa că cine știe ce îți rezervă viitorul? Momentan sunt convinsă că te-ai bucurat să vezi atâta lume în jur, adunată pentru cea de-a patra ediție a Karpatia Horse Show, un eveniment inedit cu oameni și cai.
Te-am regăsit într-o zi surprinzător de călduroasă de septembrie. Vremea a fost cum nu se poate mai generoasă cu Karpatia Horse Show anul acesta. Cum era de așteptat, au survenit schimbări în desfășurarea evenimentului față de cum mi-l aminteam. De această dată am descoperit mai multe activități pentru vizitatori și mai puțini ... cai. Dacă în urmă cu trei ani vedeam cai la tot pasul și le-am făcut poze cu duiumul, anul acesta a fost nevoie să stau la pândă cu aparatul de fotografiat ca să surprind câteva cadre care să merite a fi arătate mai departe.
Am așteptat atelajele să se desfășoare pe arena principală, când colo ele se întreceau pe domeniu. Asta pentru că era vorba despre proba de maraton cu atelaje și nu cea de îndemânare, adică atelaje conduse dibaci, care se strecoară milimetric pe lângă conuri. M-am bulucit și eu să surprind atelajele, să fac niște fotografii senzaționale, dar nu am reușit să cuprind prea mult cu privirea din întrecerea furtunoasă a atelajelor. Am fost martora unui accident, un atelaj s-a răsturnat, cei doi conducători au căzut, iar caii au luat-o la sănătoasa. Din fericire, atât caii, cât și vizitii nu au pățit nimic, dar a fost un moment plin de adrenalină!
În rest am luat domeniul la pas de la un capăt la altul, m-am oprit la tarabele cu produse handmade, m-am mai uitat la una, la alta. Am descoperit standul celor de la Grădina cu Lavandă, de unde am plecat cu un mic recipient cu ulei de lavandă, doar îmi știți slăbiciunea pentru această plantă. M-am delectat cu o cafea turcească, preparată la nisip. Mă mai tenta să mă inițiez în tainele olăritului, dar am zis să las pe altă dată, că tot zic că mă duc la un atelier de olărit în București (este on my so called to do list).
All in all, a fost o zi reușită și aștept cu drag ediția de anul viitor a Karpatia Horse Show. Până atunci la revedere, Micule Trianon!
S-ar putea să îți placă și:
P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu