Rîmetea a fost cireașa de pe tort a călătoriei prin Transilvania. Din Turda am luat autobuzul spre Câmpia Turzii, de acolo trenul spre Aiud, după care am luat ultimul autobuz spre satul caselor cu obloane verzi. Odată ajunși în Rîmetea a fost o adevărată aventură să găsim cazare, pentru că nu făcusem nicio rezervare înainte. Am bătut din poartă în poartă, până în sfârșit am găsit o cameră liberă când, recunosc, începusem să mă întreb unde vom înnopta. Toate casele erau fie ocupate cu turiști, fie cu curățenia sau proprietarii urmau să plece din sat ziua următoare. În Rîmetea nu găsești clasicele pensiuni din stațiunile turistice, ci de fapt te cazezi în gospodăriile oamenilor. Până la urmă lucrurile s-au așezat cum nu se poate mai bine, am găsit o cameră simplă și curată unde am avut parte de cel mai odihnitor somn din întreaga călătorie.
RÎMETEA MERITĂ SĂ FACĂ PARTE DIN PATRIMONIUL UNESCO
Poate unii dintre voi ați auzit despre Rîmetea, alții poate chiar ați vizitat acest loc minunat. Eu m-am îndrăgostit de casele cu obloane verzi și mi-am dorit foarte mult să ajung într-o bună zi în acest sat. Datorită arhitecturii bine păstrate a caselor din sat a fost propus chiar să facă parte din patrimoniul UNESCO. În anul 1996, printr-un proiect al organizației Transylvania Trust au fost renovate 160 de case și astfel a început povestea satului pe care îl vedem astăzi, un exemplu de conservare a patrimoniului și de turism responsabil. Populația este majoritar maghiară, însă nu vă faceți griji, toată lumea vorbește și româna.
LA TERVERNA SZARVAS PUTEȚI SERVI UN GULAȘ DELICIOS
Odată ajunși în Rîmetea am luat satul la pas, în căutarea unui loc de cazare. După ce l-am găsit, am mers relaxați, minunându-ne de casele zugrăvite în alb, cu obloane vopsite în verde și cu mușcate roșii în geam. Acum că stau să mă gândesc, satul parcă e pictat în culorile steagului Ungariei. Am poposit la taverna Szarvas, unde am stat afară la o masă de lemn și am servit cea mai mare porție de gulaș pe care mi-a fost dat să o am în față. Așa că aveți grijă dacă poposiți aici, porțiile sunt mai mult decât generoase.
UN TRASEU LEJER PÂNĂ LA PIATRA SECUIULUI
A doua zi, după un somn odihnitor, am urcat până la Piatra Secuiului, la o altitudine de 1128 m. Traseul este lejer, iar peisajul foarte frumos. Când ajungi sus, atât Rîmetea, cât și satele vecine ți se desfășoară la picioare. Tot de sus, poți vedea mai bine ruinele cetății Trascăului, aflate sus pe deal, în satul vecin, Colțești. Peisajul cred că este idilic pentru un pictor, eu una m-aș vedea cu șevaletul, încercând să surprind frumusețea naturii pe o pânză.
MUZEUL ETNOGRAFIC ȘI CAFENEAUA DIN CENTRUL SATULUI
Muzeul etnografic din sat era închis, așa că înainte de plecare am șezut blând la cafeneaua din centrul satului, în așteptarea autobuzului. Nu am stat degeaba, ci am scris câteva vederi cumpărate de la fața locului, pe care apoi le-am pus în cutia poștală din sat. Și da, vederile au ajuns cu bine la destinație, inclusiv vederea pe care ne-am trimis-o nouă.
Din Rîmetea am luat autobuzul spre Aiud, ca de aici să luam trenul spre ultima destinație a periplului nostru prin țară.
S-ar putea să îți placă și:
P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu