Oradea ne demonstrează că și în țara noastră se pot realiza lucruri extraordinare dacă există pricepere și păsare, aceste două ingrediente
magice. În primul rând să îți pese, să îți dorești să faci o schimbare în bine pentru orașul în care locuiești. Apoi să ai cunoștințele și abilitățile de a transforma dorința într-un plan coerent, pe care cu voință să-l pui în aplicare. Chiar dacă pe parcurs vor apărea diverse provocări, să nu renunți și cu ambiție și determinare să-l duci la bun sfârșit. Dar totul pornește de la scânteia aceea interioară, de a face lucrurile bine, de a lăsa o lume mai bună urmașilor. Că doar am împrumutat țara de la copiii noștri, după cum bine spunea Regele Mihai.
Despre Oradea auzisem numai lucruri bune, că s-a transformat miraculos în ultimii doi ani, că e un paradis arhitectural pentru iubitorii stilului Art Nouveau, printre care mă număr și eu. Așa că am făcut cum am făcut ca să ajungem de la București la Oradea cu trenul, într-o călătorie de vis prin Ardeal. Oradea nu a dezamăgit și s-a ridicat la înălțimea așteptărilor. Un oraș minunat, curat, îngrijit, care se vede că este în continuare în renovare, dorind să ne surprindă cu mai multe fațade restaurate data viitoare când îl vom vizita.
Centrul orașului Oradea este încântare pură. Nici că-mi puteam imagina atâtea clădiri în stil Art Nouveau la un loc. Multe fațade sunt refăcute, altele sunt încă în lucru, ceea ce demonstrează că Oradea e un oraș viu, în plină transformare. Am înțeles că oamenii sunt încurajați să își restaureze fațadele clădirilor vechi, fiind scutiți de impozite, pe când, dacă le lasă în paragină, sunt amendați. O inițiativă lăudabilă, care mă întreb dacă ar avea efecte similare și în București.
În centrul orașului am rămas gură cască admirând
Palatul Vulturul Negru, Biserica cu Lună, Primăria, Palatul Episcopal Greco-Catolic, care a trecut printr-un incendiu în august,
Hotelul Astoria sau
Teatrul Szigligeti. Preferatul meu este însă
Palatul Moskovitz Miksa, de un albastru turcoaz care îți taie răsuflarea.
 |
| Palatul Vulturul Negru |
 |
| Vitralii din interiorul Palatului Vulturul Negru |
 |
| Biserica cu Lună |
 |
| Biserica cu Lună - detaliu cu Luna |
 |
| Biserica cu Lună - interior |
 |
| Hotel Astoria |
 |
| Teatrul de Stat |
 |
| Palatul Moskovitz Miksa |
Biserica Romano-Catolică Sf. Spirit
Am pătruns în
biserica romano-catolică Sf. Spirit și pe cuvânt că nu mai voiam să plec. O așa stare de liniște interioară nu am mai simțit demult. Chiar și acum când mă gândesc la acele momente parcă mă încarc cu o părticică de pace sufletească. Biserica a fost reconstruită în stil baroc la începutul secolului XX, în locul vechii biserici construite de călugării franciscani în secolul XVI.
Malul Crișului
Este o plăcere să te plimbi pe malul Crișului. Poți să te așezi pe o
bancă ca să te bucuri de curgerea lină a apei, să te uiți la rațe,
lebede sau să asculți concertul improvizat al broaștelor. Atunci când vremea e însorită îți poți lua cartea preferată și să îi răsfoiești paginile la umbra unei sălcii.
Dealul Ciuperca
Când
am ajuns în luna mai în Oradea,
dealul Ciuperca se cam surpase, semn că nu a fost o idee bună să taie copacii care susțineau solul. Erau în curs de desfășurare lucrări de reabilitare pentru a-l transforma din nou în locul preferat al orădenilor pentru admirarea orașului de sus la apus. Chiar și așa am urcat și noi până sus ca să vedem orașul de la înălțime.
Sinagoga Neologă Sion
Sinagoga Neologă Sion este prima
sinagogă în care am pășit. Nu și ultima, vizitând tot anul acesta și
templul Coral și Sinagoga Mare (Muzeul Holocaustului) din București.
Sinagoga este construită în
stil maur și impresionează prin
picturile sale, în special cea de pe tavan.
Cetatea Oradea
Istoria cetății din Oradea începe în secolul IX. După ample lucrări de restaurare, este deschisă astăzi publicului larg. În incinta sa veți descoperi un muzeu care adăpostește și zidurile unei biserici închinate Sfintei Fecioare Maria.
Complexul Baroc din Oradea
Un loc plăcut de promenadă a fost parcul
Palatul Episcopiei Romano Catolice. Și aici am avut parte de clădiri în curs de reabilitare. Am putut să ne așezăm pe o bancă și să ne bucurăm de liniște. Apoi am mers să vedem cu ochii noștri Șirul Canonicilor, o înșiruire de 57 de arcade, pe o linie de 250 m care unesc 10 clădiri.
 |
| Palatului Episcopiei Romano Catolice |
 |
| Catedrala Romano-Catolică |
 |
| Șirul Canonicilor |
Atelier Alina D. Pocian
În drumul de la gară spre hotel am dat peste
Blue Royal Art (actualmente denumit Atelier Alina D. Pocian), o vitrină cochetă, la parterul unei case, cu tot felul de minunății pictate. Mi-a atras atenția o pictură pe lemn cu o fetiță ce șade pe lună și privește spre stele. Am mai trecut pe lângă vitrină când am vizitat Palatului Episcopiei Romano Catolice. Așa că înainte să părăsim Oradea, am trecut în fugă pe la Blue Royal Art, am cunoscut-o pe
Alina Pocian, autoarea minunățiilor pictate, am cumpărat pictura care m-a fermecat, am cărat-o în rucsac pe parcursul periplului prin țară și acum se odihnește pe biroul meu în timp ce eu scriu.
Adresă: Piața Creanga nr. 7, Oradea
Facebook: https://www.facebook.com/AlinaD.Pocian
Muzeul Crișurilor
Am alergat la propriu ca să ajung la
Muzeul Crișurilor înainte de închidere. Nu ar fi fost mare pierdere dacă nu reușeam să ajung la timp. Am prins o expoziție cu niște machete după invențiile lui Leonardo da Vinci, am mai văzut câteva picturi, nimic senzațional și gata. Mă gândeam că poate am ratat eu ceva așa că am întrebat. Nu, am văzut tot ce era de văzut. Am citit totuși că unele secțiuni sunt închise pentru reamenajare.
D-ale gurii
Oradea oferă multe posibilități de luare a mesei. Mie mi-a atras atenția restaurantul
Allegria din centru, care mi s-a părut o alegere bună. M-am răsfățat cu un ton tartar, care a fost cam ars, dar tot bun și încă visez la salata cu avocado și somon pe care am văzut-o la masa vecină.
 |
| Restaurantul Allegria din Oradea |
 |
| Street food |
 |
| O bere roz savurată pe terasă la hotel Gala |
Cazare
La capitolul cazare am ales
hotelul Gala și am făcut rezervarea pe tren, când călătoream din
Arad spre Oradea. Camera de hotel a fost frumoasă, primitoare, curată, o combinație simplă de alb și negru, cu accente medievale. Baia încerca să imite o încăpere veche de piatră, însă constructorului cred că i-a scăpat cam mult portocaliu în vopsea, reușind să creeze o grotă de culoarea portocalei. Mă amuza mereu când intram înăuntru. În rest toate bune și frumoase, personal amabil, mic dejun decent, unde mi-a servit cafeaua o doamnă tare draguță. Hotelul are și restaurant cu terasa, unde nu am observat prea multă lume în timpul zilei. Pentru cei care vin cu mașina, hotelul oferă și parcare.
 |
| Hotel Gala - hol |
Oradea are multe de oferit vizitatorului, este unul din acele orașe care te încântă și îți dorești să revii.
S-ar putea să îți placă și:
P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu