Sissi, un destin zbuciumat cu un sfârșit tragic

Sissi, în vârstă de 34 de ani, este întrebată de către soțul său, Franz Iosef, ce cadou și-ar dori pentru aniversarea sa. Răspunsul său a fost stupefiant, împărăteasa dându-i să aleagă între un pui de tigru regal, un medalion sau un azil de nebuni, cu mențiunea că cel din urmă dar ar face-o cea mai fericită. Această dorință bizară, ne spune multe despre caracterul capricios al împărătesei, despre firea sa melancolică și predilecția pentru morbid ce o va însoți întreaga viață. Care credeți că a fost alegerea lui Franz Iosef? 

A optat pentru varianta ușoară, cea care nu ar fi ridicat nicio întrebare din partea celorlalți și i-a oferit soției sale un medalion.

Împărăteasă la 16 ani

Elisabeta, cunoscută mai ales cu numele de Sissi, provine dintr-o familie cu un istoric de tulburări mintale, parțial datorate căsătoriilor între rude. Viața fără griji de la reședința familiei Wittelsbach din Bavaria, palatul Possenhofen, este spulberată brusc când împăratul Franz Josef o alege pe ea să îi fie soție. Sora acesteia, Elena, era destinată acestui rol, însă de cum a văzut-o pe Sisi, împăratul în vârstă de 23 de ani, nu a mai putut să își ia ochii de la ea. Frumusețea ei nu a putut fi trecută cu vederea și i-a pecetluit soarta.

La doar 16 ani, Sissi spune adio copilăriei pentru a deveni împărăteasa Austriei. Viața de la curte, cu rigorile sale nu s-au potrivit firii sensibile a tinerei, accentuându-i stările depresive. În plus, relația cu mama împăratului, arhiducesa Sofia, a fost una tensionată.

La 17 ani devine mamă pentru prima oară. Naște o fetiță, Sofia, al cărei destin este să se stingă doi ani mai târziu. Moartea primului său copil o aruncă pe împărăteasă într-o gravă depresie. La 18 ani va naște al doilea copil, tot o fetiță, pe Gisele.

Împărăteasa este datoare cu un moștenitor. La un an de la moartea Sofiei, Sissi îl naște pe Rudolf, prințul moștenitor al Austriei. La 20 de ani, născuse deja 3 copii și suferise pierderea unuia dintre ei. Ultimul copil, Marie Valerie, se va naște când împărăteasa are 29 de ani. Cu excepția micuței Valerie, toți ceilalți copii sunt luați de lângă ea după naștere, pentru a fi crescuți de bunica lor, arhiducesa Sofia.

Frumusețea: dar sau blestem?

Frumusețea Elisabetei este legendară. Era înaltă, subțire, cu o talie de viespe, avea un păr lung, bogat și trăsături armonioase ale feței. Când își făcea apariția părea că plutește. Niciun pictor sau fotograf nu au putut surprinde grația și farmecul său, cu care îi cucerea pe toți cei din jur. Un singur cusur avea împărăteasa: dantura. Din acest motiv era văzută zâmbind rar și vorbea cu grijă, pentru a nu-și arăta dinții.

Sissi avea o adevărată obsesie pentru propria frumusețe. Era conștientă de acest dar și de farmecul pe care îl exercita asupra celor din jur. Se înfometa, se cântărea zilnic, pentru a nu depăși 50 kg, la 1,72 m. Călărea ore întregi, avea propria sală de gimnastică. Când sănătatea nu i-a mai permis să călărească își obliga doamnele de onoare la marșuri epuizante. Dormea puțin, se hrănea frugal și își supunea trupul la ore întregi de efort.

Părul său, care depășea un metru în lungime, era spălat la trei săptămâni, ritual cu dura o zi întreagă. Șamponul folosit era un amestec de esențe, coniac și ouă. Pentru ten, Sissi folosea măști din căpșuni zdrobite sau bucăți de carne de vițel crudă. În fiecare dimineață făcea băi cu ulei de măsline și își înfășura corpul în comprese cu oțet de cidru sau violete înainte de culcare pentru a-și îngriji pielea.

La 32 de ani Sissi nu a mai dorit să apară în portrete sau fotografii. Motivul era că dorea ca lumea să și-o amintească ca un ideal de frumusețe. Gândul că îmbătrânește o îngrozea. 

Călătoriile, un refugiu

Împărăteasa găsește un refugiu în călătorii. Întâi doar pentru cure la Bad Ischl sau Bad Kissingen, ca apoi să descopere binefacerile insulei Madeira. În acest timp, copiii ei cresc fără mamă, sub influența bunicii lor, severa arhiducesă. Doar Marie Valerie, ultimul copil, născută mai târziu decât ceilalți, s-a bucurat de dragoste maternă.

Nu a fost niciodată atașată de Austria sau Viena, nutrind însă un vădit interes pentru Ungaria, a cărei regină a devenit în 1867. Aici s-a simțit acasă, în palatul Godollo, unde a petrecut timp ori de câte ori a fost posibil, în detrimentul curții de la Viena, spre dezamăgirea soțului său Franz Iosef.

Călătoriile împărătesei s-au întețit după moartea unicului său fiu, Rudolf, aceasta neputând să treacă peste o nouă pierdere. De la Egipt la Maroc, Sissi a călătorit peste tot. S-a îndrăgostit de Corfu, unde și-a construit un palat, Achilleon, însă s-a plictisit și de acesta, recunoscând singură că și dacă ar trebui să locuiască în rai, cu siguranță la un moment dat nu l-ar mai suporta, simțind nevoia sa plece în altă parte.

Sfârșitul tragic

Fire morbidă, Sissi simțea că doar moartea îi mai poate aduce liniște. Ultima priveliște admirată de Sissi a fost cea a Alpilor, văzută din camera hotelului din Geneva. Când se pregătea să urce pe vapor cu destinația Montreux este înjunghiată de anarhistul Luigi Lucheni. Purtând un corset foarte strâmt aceasta nici nu a realizat ce s-a întâmplat. A murit în camera de hotel, o oră mai târziu. Ultimele ei cuvinte au fost: „Dar ce mi s-a întâmplat?”, ea nefiind conștientă că tocmai fusese asasinată.

Portretul împărătesei este cel mai bine zugrăvit de către mama sa care îi spune: „Copilul meu, există două tipuri de femei: cele care își realizează dorințele și celelalte. Tu aparții, mi-e teamă, celei de-a doua categorii. Ești foarte inteligentă, ești o contemplativă și nu îți lipsește caracterul. Dar nu faci destule concesii. Nu știi să trăiești și să te adaptezi exigențelor vieții moderne. Tu aparții unei alte epoci, cea a sfinților și a martirilor. Nu-ți da prea multe aere de sfântă sau nu-ți rupe inima imaginându-ți că ești o martiră...”

***

Romanul lui Jean de Cars este plin de aspecte inedite din viața împărătesei, care m-au ajutat să pătrund mai bine personalitatea sa misterioasă. Sissi a fost protagonista unui destin pe care nu și l-a dorit. Nu a vrut niciodată să fie împărăteasă, nu a dorit rangul și fastul curții de la Viena. Sfârșitul său tragic a pus capăt unei existențe zbuciumate.

S-ar putea să îți placă și: DRAMA DE LA MAYERLING. SINUCIDERE SAU ASASINAT?

 

P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.