Drama de la Mayerling. Sinucidere sau asasinat?

Suntem în anul 1889, în dimineața zilei de 30 ianuarie, într-o zi întunecată și geroasă, în care corbii dau târcoale cabanei de vânătoare de la Mayerling, aflată la câțiva kilometri de Viena. Totul este înghețat și acoperit cu zăpadă, iar vântul șuieră sinistru printre ramurile goale ale copacilor. În acest cadru, parcă regizat, îl găsim mort în camera sa pe arhiducele Rudolf de Hasburg, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, alături de tânăra sa amanta, baroana Mary Vetsera.

Misterul morții principelui moștenitor nu a fost descifrat până în zilele noastre. Oare arhiducele și-a ucis amanta și apoi s-a sinucis? Sau Mary a fost doar un martor incomod ce a trebuit eliminat, ținta fiind moștenitorul tronului Austro-Ungariei?

Cine este Rudolf de Habsburg?

Rudolf este unicul fiu al lui Franz Iosef, împăratul Austro-Ungariei și al soției sale, Elisabeta, cea care a fermecat o lume întreagă cu frumusețea sa, dar a și stârnit numeroase controverse prin comportamentul său ce sfida rigorile și protocolul curții regale. Spirit melancolic, împărăteasa i-a transmis fiului său idealismul și predilecția spre morbid, spre a găsi refugiul în moarte. Botezat Rudolf după întemeietorul dinastiei Habsburg, soarta face ca acesta să închidă cercul și să pună capăt imperiului Austro-Ungar.

Prințul moștenitor a fost lipsit de dragostea maternă în primii ani de viață, fiind smuls literlmente de lângă mama sa și crescut în simțul rigorii și datoriei de către bunica sa, arhiducesa Sofia, mama lui Franz Iosef. Mama sa a fugit întreaga viață de obligațiile rangului său, refugindu-se în călărie și călătorii. Tatăl său, fire conservatoare și-a ținut propriul copil la distanță. Taboul primilor ani de viață este completat de o educația severă care și-a pus amprenta pe arhiduce, accentuându-i stările de depresie și neliniște.

Tânărul Rudolf a dovedit o inteligență sclipitoare, excelând în toate materiile studiate. A fost fascinat de științele naturii, dar și de politică, nutrind idei liberale, opuse conservatorismului afișat de către tatăl său. Chiar dacă era mai degrabă un spirit boem, și-a asumat rangul și s-a implicat în viața militară, simpatizând în special Boemia, ca parte integrantă a imperiului Austro-Ungar.

Când a crescut, tânărul Rudolf și-a găsit refugiul în băutură, tutun și în compania binevoitoarelor doamne de la curte. Căsătoria cu tânăra Stephanie, prințesă a Belgiei, a fost una de conveniență și nu a pus capăt vieții de noapte a prințului. Cei doi au avut un singur copil, o fetiță, pe care au numit-o Elisabeta, după mama lui Rudolf.

Din numeroasele sale escapade amoroase, tânărul prinț nu s-a ales doar cu amintiri frumoase, ci și cu o boală venerică, ce nu putea fi tratată la vremea respectivă. Pentru a diminua durerile provocate de gonoree prințul a devenit dependent de morfină. Boala a fost transmisă și soției sale, provocându-i sterilitate. Acest fapt a dus la separarea definitivă a celor doi.

Disprețuit de soție, dezaprobat de propriul tată pentru ideile sale liberale, ducând o viață desfrânată și libertină, așa în găsim pe Rudolf la 30 de ani, cu doar câteva luni înainte de tragedie. Atunci Rudolf o întâlnește pe Mary Vetsera, o tânără de 17 ani, care este îndrăgostită până peste cap de el.

Cine este Mary Vetsera?

Mary Vetsera este fiica cea mai mică a baronului Albin Vetsera, diplomat la curtea Austriei și a mult mai tinerei sale soții, Eleni Baltazzi. Mary provenea dintr-o familie bogată, însă careia îi lipsea rangul, mama sa făcând tot posibilul pentru a urca pe scara aristocrației austriece.

Tânăra Mary se îndrăgostește nebunește de arhiducele Rudolf. Ne putem imagina câte pasiuni trezea chipeșul Rudolf, îmbrăcat în uniformă militară în rândul tinerelor fete de la curte. Nu o descurajează faptul ca arhiducele era căsătorit, tată al unei fetițe și că se bucura deja de favorurile altor doamne.

Mary colecționează tot ceea ce scriu ziarele despre arhiduce. Pasiunea sa nu este una trecătoare și aceasta este convinsă că sunt meniți să fie împreună. Apelează astfel la o prietenă de familie, care este apropiată de arhiduce, contesa Larish, ca să îi ducă acestuia o scrisoare și să aranjeze o întâlnire.

Arhiducele nu rămâne indiferent la farmecele tinerei fete, în vârstă de 17 ani, care îl iubește cu pasiunea specifică adolescenței și i se dăruiește trup și suflet. Contesa Larish este cea care facilitează în continuare întâlnirile dintre cei doi îndrăgostiți. Rudolf se ceartă cu tatăl său deoarece dorește anularea căsătoriei cu Stephanie pentru a se putea căsători din nou cu tânăra sa amantă.

Înainte de tragedia de la Mayerling, o găsim pe Mary îndrăgostită până peste cap de Rudolf, care este gata să facă orice pentru arhiduce, pentru care viața nu are sens fără acesta.

A fost sinucidere?

În familia lui Rudolf, din partea mamei, a existat o predispoziție spre demență și morbiditate. Chiar mama sa, Sisi, găsea ideea morții liniștitoare, ca pe o eliberare. Puteam găsi elemente în psihologia tânărului arhiduce care indică că scenariul său de viață are ca răsplată finală sinuciderea. El i-a propus și lui Mizzi Kaspar, amanta sa de ani de zile să se sinucidă împreuna, însă aceasta nu l-a luat în serios și l-a refuzat.

Chiar dacă Mizzi nu a fost de acord cu dubla sinucidere, tânăra Mary putea accepta un astfel de pact. Este foarte clar că ar fi făcut orice pentru arhiduce și nu concepea ideea de a nu putea fi împreună cu acesta. Astfel că în persoana lui Mary, Rudolf a găsit partenera ideală pentru a-și putea duce la capăt planul care îi încolțise în minte.

Arhiducele a trimis scrisori de adio către membrii familiei, pe care le-a închis în biroul său. Aceste scrisori a fost distruse, însă în 2015 au fost găsite într-o cutie de valori, scrisorile trimise de Mary către cei apropiați. Din acestea reiese că aceasta știa că nu se va mai întoarce de la Mayerling în viață și își lua rămas bun. Ea scria: „Sunt mai fericită în moarte decât în viață”, „Voi veghea asupra voastră de pe lumea cealaltă.” sau „Cu câteva ore înainte să mor doresc să îmi iau rămas bun”.

Cabana de la Mayerling pare locul ideal pentru un sfârșit atât de tragic. Ne putem întreba dacă nu cumva arhiducele și-ar fi plănuit sfârșitul de când a achiziționat pavilionul de vânătoare în 1886. În afara orașului, la marginea pădurii, într-o zi geroasă de iarnă, este un loc predestinat unui sfârșit violent.

Rudolf a luat-o pe Mary cu el la Mayerling, fără știrea familiei sale, tot cu ajutorul contesei Larisch. Arhiducele a anunțat că nu poate participa la dineul familiei cu o zi înainte de dramă și a pornit către Mayerling.

Ce s-a întâmplat în cabana de vânătoare nu vom știi niciodată cu certitudine. Mary a murit prima, ori s-a sinucis, ori a fost ucisă de arhiduce. Apoi acesta și-a luat singur viața, după câteva ore. Camera a fost găsită răvășită, iar unii martori susțin că arhiducele ar fi avut răni pe corp și pe mâini, acesta fiind motivul pentru care a fost înmormântat cu mănuși. Este posibil ca după ce a murit Mary, arhiducele să fi înțeles gravitatea faptelor sale și să fi avut un acces de nebunie. Înainte să se sinucidă putea să dărâme mobila și să-și provoace singur răni.

Acesta este scenariul sinuciderii.

A fost asasinat?

În acele timpuri circula și teoria asasinatului. Una dintre ele îl viza chiar pe tatăl lui Rudolf, împăratul Franz Josef, care ar fi considerat că acesta nu este un moștenitor demn al tronului Austro-Ungariei. Alte persoane care ar fi dorit moartea arhiducelui sunt Bismark, cancelarul Germaniei sau Clemanceau, un radical francez.

Motivele lui Bismark țin de teama că Franz Josef ar fi dorit să predea ștafeta fiului său, care este  cunoscut pentru sentimentele sale antigermane. Rudolf dorea apropierea Austro-Ungariei de Franța și Rusia, în detrimentul Germaniei, în care nu avea încredere. Dacă prințul ajungea la conducerea imperiului, politica sa ar fi dezavantajat Germania și ar fi afectat planurile de expansiune visate de cancelarul german.

Pe de altă parte, celălalt candidat la ordonarea asasinării prințului este Clemanceau, un politician francez, care ar fi uneltit printre altele la abdicarea lui Franz Josef în favoarea fiului său, care era cunoscut pentru afinitatea sa pentru Franța. Rudolf nu ar fi putut fi parte a acestui complot, motiv pentru care francezul lipsit de scrupule ar fi ordonat uciderea sa, deoarece acesta știa prea multe.

Alte teorie îi vizează pe francmasonii ca fiind în spatele acestui asasinat, ideile politice ale prințului nefiind pe placul acestora. Posibilitatea ca acesta să ajungă la cârma țării ar fi afectat planurile acestora cu privire la ordinea lumii, motiv pentru care ar fi ordonat lichidarea lui Rudolf.

În sprijinul ipotezei asasinatului vine Zita, ultima împărăteasă a Austro-Ungariei, care susține că în cadrul familiei regale era cunoscut că principele nu se sinucisese. Motivul pentru care însă nu s-au făcut publice circumstanțele morții lui Rudolf țin de stabilitatea imperiului Austro-Ungar, care ar fi fost puternic zdruncinat de aceste evenimente. Însă familia regală nu a dorit ca rămășițele lui Rudolf să fie dezgropate pentru a se face lumină în acest mister.

În sprijinul acestei ipoteze stau descrierile că trupul prințului prezenta multiple răni, acesta fiind îngropat cu mănușile pe mâini, ceea ce era împotriva ceremonialului pentru o înmormântare regală. Se povestea chiar că degetele acestuia ar fi fost secționate, principele fiind torturat și apoi asasinat. Camera în care au fost găsite cadavrele celor doi îndrăgostiți fusese răvășită.

Totuși dacă a fost asasinat, iar camera a fost întoarsă cu susul în jos, este straniu că nimeni din cei prezenți nu a auzit nimic. Sau poate au auzit dar nu au mărturisit.

Aceasta este ipoteza asasinatului.

Concluzii

Într-o bună zi poate vom știi cu certitudine ce s-a întâmplat la Mayerling, în aceea zi înghețată de ianuarie. Ipoteze sunt multe, din cele mai variate cu privire la ce anume s-a întâmplat în cabana de vânătoare. În acest sens vă invit să descoperiți mai multe citind cartea scrisă de Christine Mondon – „Rudolf de Habsburg. Mayerling sau sfârșitul unui imperiu”. O altă sursă de inspirație pot fi biografiile scrise de Jean des Cars. Cea a lui Rudolf de Habsburg și cea a mamei sale, frumoasa Sisi, pe care le recomand.

Scenariul lui de viață nu permitea un sfârșit liniștit. Dacă totuși a fost asasinat sau sinucidere nu putem știi cu exactitate. Se vede totuși cu ochiul liber că scena morții prințului moștenitor pare regizată. Și cine putea regiza o astfel de scena mai bine decât însuși Rudolf?

S-ar putea să îți placă și: SISSI, UN DESTIN ZBUCIUMAT CU UN SFÂRȘIT TRAGIC

P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.