Ziua de duminică a debutat cu soare, așa că după un mic dejun generos și o cafea, am luat autobuzul spre ceea ce speram a fi unul din obiectivele zilei:
Parcul Guell, cu zona sa monumentală, ce poate fi vizitată doar pe bază de bilet. Am ajuns în jurul orei 12 în parc și când să luam bilete pentru zona monumentală, vedem că acestea pot fi achiziționate pentru vizite începând cu ora 17, în aceeași zi. Să luam bilete atunci, să luam bilete pentru a doua zi? Cum nu aveam în plan să mai revenim în aceeași zi, am decis să luam bilete pentru luni, deoarece zborul îl aveam mai pe seară.
Nu e ca și cum nu citisem că se poate întâmpla ca zona monumentală să fie
aglomerată și e recomandat să iei bilete din timp, dar am zis că fiind extrasezon, nu va fi așa de multă lume. Greeeșit! Parcul era plin până la refuz, asta în afara așa zisei zone monumentale, care se poate vedea destul de bine odată ce intri în parc, moment în care m-am gândit că poate ne-am pripit cu achiziționarea biletelor pentru a doua zi. Parcul e frumos, n-am ce să-i reproșez, însă nu am putut petrece prea mult timp din cauza îngrămădelii de oameni, curioși ca și noi, care voiau să vadă căsuțele din turtă dulce proiectate de Gaudi, pentru parcul comandat de bunul său prieten, omul de afaceri Eusebi Guell.
 |
| Casa lui Gaudi din Parcul Guell |
 |
| Zona monumentală din Parcul Guell |
Planul de acasă nu se potrivește întotdeauna cu socoteala din târg. Ca să mă consolez, mi-am luat o înghețată la supra preț la ieșirea din parc și am pornit mai departe. Văzusem din autobuz frumosul spital
De la Santa Creu i Sant Pau, un ansamblu de clădiri în stil Art Nouveau, care mi-au atras atenția. Ajunși lângă spectaculoasa clădire, am descoperit că se poate vizita, însă duminica deja programul de vizitare se încheiase la ora 14. Clar, nu era ziua mea norocoasă!
 |
| Hospital De la Santa Creu i Sant Pau |
Făcându-mi reproșuri în gând, dar și cu voce tare, că ar fi trebuit să planific mai bine city-break-ul, am pornit mai departe. În plan pentru ziua de duminică mai aveam
Castelul Montjuic, care veghează asupra orașului, de pe colina cu același nume, dar din celălalt capăt al orașului. Aici norocul a început să se schimbe și la castelul Montjuic am avut intrarea gratuită. Citisem eu ceva că duminica, după ora 15 accesul ar fi gratuit, dar nu eram foarte sigură.
Castelul Montjuic, care de fapt este o fortăreață construită în secolul XVII, oferă o priveliște spectaculoasă asupra portului și a orașului Barcelona. Plimbându-mă pe zidurile sale fortificate mi-am amintit cu drag de alte cetăți medievale precum Dubrovnik sau
Veliko Tarnovo. Ce e neobișnuit la această fortăreață este că nu a fost folosită doar pentru a apăra orașului, ci în mai multe rânduri a fost folosită pentru a bombarda orașul, pentru a opri revoltele interne.
După ce am putut admirat întregul oraș de sus, am decis că este cazul să testăm și bucătăria locală. În primul rând îmi doream să beau
sangria în Spania. Nu concepeam să plec de aici fără a vedea care este gustul acestei băuturi savuroase la ea acasă. Pentru cină, după o zi de mers și oarece decepții că nu toate evenimentele s-au desfășurat conform planului, am poposit la
Bodega Monumental, aflată lângă stația de metrou cu același nume. Intrând pe o ușă micuță, cobori câteva trepte și afli că localul datează din 1937. Localul este împărțit în partea de bar, unde se servesc doar băuturi și secțiunea propriu-zisă de restaurant, unde poți servi câteva feluri de mâncare tradiționale. Când am intrat noi, doar o singură masă de la bar era ocupată de câteva doamne ce beau vin și păreau a discuta nostalgic despre vremurile de demult. În curând localul s-a animat. Am băut un pahar generos de sangria, alături de tapas și o tigaie cu
orez negru cu caracatiță. Bine, că și aici, ne-am păcălit crezând că prețul din meniu era pentru întreaga porție de orez cu caracatiță, nu de persoană, cum s-a dovedit când a venit nota. M-am consolat cu sangria pe moment, până m-a luat amețeală, că nu s-au zgârcit când mi-au umplut paharul!
 |
| Bodega Monumental |
 |
| Sangria |
 |
| Tapas |
 |
| Orez negru cu caracatiță la tigaie |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu