De mic copil mi-au plăcut foarte mult caii. Fără doar și poate Black Beauty a fost unul dintre serialele cele mai îndrăgite din timpul copilăriei mele și așteptam fiecare nou episod cu sufletul la gură. Black Beauty era un armăsar superb, negru ca abanosul, având ca semn distinctiv o stea albă pe frunte.
Cu toate că din fragedă pruncie m-au impresionat caii și mi-am propus în mai multe rânduri să încep a deprinde puțin din tainele călăriei, nu am făcut cu adevărat pași concreți în această direcție. Poate și pentru că tot în copilărie, animată fiind de serialul mai sus menționat, mi-am convins vecinii de la țară, adică pe verii mei care aveau o iapă destul de vârstnică să mă lase să mă sui pe dânsa și să mă prefac că sunt o călăreață destoinică pentru câteva momente. Așa că au pus un preș pe post de șa, iar eu m-am văzut călare, făcând câțiva pași cu iapa pe drumul comunal din fața gospodăriei. Toate bune și frumoase, până s-au strâns în jurul meu mai mulți copii dornici și curioși să vadă așa zisul spectacol și au speriatul bietul animal care luat-o la goană cu mine în spinare, ca să scape de publicul agasant. Bine, nu cred că a gonit prea tare și nici prea mult, însă în acele clipe de disperare m-am agățat de coama animalului până ce acesta s-a potolit, câți va metri mai încolo. Nu mai știu exact cum m-am dat jos de pe cal, dar cert e că am tras o spaimă serioasă și de atunci am preferat să admir caii mai de la distanță, maximul de apropiere fiind câteva ture pe spinarea unui exemplar blând într-un țarc.
Trecând peste această introducere, știam de la ultima promenadă în
Poiana Brașov că în apropierea stațiunii există un așa zis centru de echitație. Bine, poate că centru de echitație sună cam pompos pentru realitatea de la fața locului. Mai degrabă un loc cu cai frumoși cu care poți face o plimbare.
Așa că din Poiana Brașov am luat-o la pas spre Spiritul Cailor, cum se numește locul cu cai frumoși de care vă ziceam. Nu știam dacă e nevoie de rezervare, citisem și câteva recenzii nu tocmai favorabile, dar am zis că mai bine văd la fața locului despre ce este vorba.
Odată ajunsă la destinație am luat la cunoștință că o plimbare de jumătate de oră costă 40 lei, iar o oră dublu, adică 80 lei. Nu am fost prea greu de convins să aleg varianta de o oră, urmând să fiu însoțită pe tot parcursul drumeției, adică eu trebuia doar să stau sus în șa, ca o prințesă, iar unul din băieții de acolo să o țină pe pe Stela de căpăstru, că așa o chema pe iapa blândă pe care m-am suit, pe tot parcursul aventurii.
Chiar și așa am avut ceva emoții, dar care s-au risipit după câteva minute, iar apoi chiar nu am simțit cum s-a scurs o oră. Spre final chiar prinsesem curaj și parcă aș fi vrut să merg așa la pas, ținând singură frâiele, dar e bine totuși să nu prinzi prea mult curaj de la prima încercare. Cu această primă lecție mă bucur că am învățat câte puțin despre cum să stai în șa și să ajuți calul când urcă sau coboară, lăsându-te ușor în față, respectiv în spate.
Nu știu dacă Spiritul Cailor oferă și lecții serioase de călărie sau doar plimbări de agrement pentru turiști. Cert este că mie mi-a plăcut la nebunie plimbarea cu Steluța și cu siguranță mă voi mai sui și de acum încolo în șa ori de câte ori voi avea ocazia.
 |
| Spiritul Cailor, lângă șoseaua ce leagă Poiana Brașov de Brașov |
 |
| Here we go :) |
 |
| Prin pădure |
 |
| Vedem peisaje frumoase |
 |
| Poate părea că sunt pe cont propriu, dar e doar unghiul din care e făcută poza |
 |
| Eu și cu Steluța |
Și am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.
P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu