Back from Zakynthos :)

Bine, am revenit de mai bine de o săptămână, dar abia acum am găsit ceva timp pentru a scrie despre această vacanță minunată, acolo unde apa este tulburător albastră, limpede, nisipul fin și soarele strălucitor!

Despre transport:

Am ales varianta de charter, deoarece mi s-ar fi părut prea chinuitor sa fac aproximativ 20 ore dus cu autocarul și tot atâta întors. Dacă tot e vacanță, atunci să fie până la capăt! Am zburat cu Air Bucharest, care au o cursă charter în fiecare zi de marți spre Zakynthos din mai până octombrie. Zborul a durat în jur de o oră jumătate, am decolat și am aterizat conform orarului fără nicio întârziere. Pe avion se servește o gustare decentă, deoarece eu mă întrebam dacă cursele charter sunt similare cu cele low-cost unde dacă vrei să mănânci ceva pe durata zborului trebuie să îți cumperi. Mi-a plăcut că înainte de aterizare ne-au dat câte o bomboană fiecăruia, ceea ce mi s-a părut drăguț. După ce am aterizat am fost transferați de la aeroport la hotel.

Despre hotel:

În Zakynthos am stat în stațiunea Kalamaki, la hotelul Pelouzo. Ce mi-a plăcut a fost camera spațioasă și curată, dotată cu un balcon spațios unde se aflau o masă și două scaune. Aerul condiționat costa adițional 7 euro/zi, mini-frigiderul alți 5 euro/zi și dacă doreai să închiriezi un seif 2 euro/zi. Nu am achiziționat niciunul din aceste servicii suplimentare ... seara nu era atât de cald încât să fie nevoie de aer condiționat, însă erau țânțari, care pe mine m-au cam terorizat în vacanță. În rest nu tu televizor sau internet - nici în cameră, nici la recepție. Cum soarele ardea între 12 și 5 seara și nu era de stat la plajă sau ieșit la plimbare, ar fi fost binevenite. Așa am reușit să termin de citit manualul aparatului foto și chiar să încep o nouă carte!

Un alt minus pentru hotel a fost micul dejun ... deoarece eram singurii care serveau micul dejun, mâncarea nu era tocmai proaspătă - adică aceeași mâncare era pusă de la o zi la alta, inclusiv am văzut aceeași roșie tăiată vreo 3 zile la rând, așa că m-am limitat la unt cu gem sau cu sare, un pahar cu suc de portocale și apoi fuguța la plajă să prind soarele blând!

Ah ... și hotelul este situat foarte aproape de aeroport, așa că fiecare aterizare s-a simțit ca un mic cutremur, însă partea bună este că nu aterizau avioane noaptea, așa că nu a fost cine știe ce deranj!

Vedere de la balconul hotelului Pelouzo

Despre stațiunea Kalamaki:

Stațiunea Kalamaki este una liniștită, iar plaja sa foarte liberă. Având în vedere că în încercarea mea de a prinde soarele delicat (de până în ora 11) ajungeam la plajă pe la ora 8, 8 jumătate, mă trezeam având o plajă pustie numai pentru mine!

În apa limpede se puteau vedea peștii, care erau flămânzi dimineața, așa că m-au ciupit de câteva ori; nisipul fin era arzător când veneam pentru a doua repriză de plajă după ora 5. Foooarte frumos! De asemenea mi-a plăcut să văd avioanele care veneau la aterizare, aceleași care făceau să se cutremure camera de hotel :)

Tot aici este și locul unde își depun ouăle țestoasele Careta-Careta, care din păcate sunt pe cale de dispariție.

Plaja Kalamaki

Din nou plaja Kalamaki

Apa cristalină a mării Ionice

Excursii opționale:

Ca excursii opționale am ales o croazieră în jurul insulei, cu oprire la celebra epava de la Navagio, plus un tur cu autocarul al insulei. Dar despre acestea voi scrie separat și voi pune mai multe poze.

Terase, localuri, mâncare:

La drumul principal al stațiunii Kalamaki se găsesc o sumedenie de terase și restaurante, unde seara ești întâmpinat să le încerci pe fiecare. M-a surprins că de multe ori așa zișii hostess erau englezi nativi, lucru evident după accent. După primele invitații, deja devenise agasant ca la fiecare local să insiste să iei cina la ei. Terasele foarte frumoase, pline de verdeață, dar și de țânțari, care nici aici nu mi-au dat pace. Pentru o pizza, o salată grecească și o bere Mythos prețul final a fost de 15,40 euro, ca să vă faceți o idee despre prețuri. Trebuie încercată berea Mythos în Grecia ... mie îmi place foarte mult!

Prețurile măricele comparativ cu cele din țară - evident! Există în schimb numeroase supermarketuri de la care se poate cumpăra mâncare și apăăăă la prețuri decente. Plus că se mai găsesc meniuri de prânz cu 5 euro :)

Dumul principal din stațiunea Kalamaki

Meniu cu 5 euro

Suveniruri:

Mai demult eram o mare amatoare de suveniruri, acum m-am mai domolit. În Zakynthos suvenirurile se pot cumpăra atât de la magazine specializate, cât și din supermarketuri unde prețurile sunt mai mici. De asemenea, mai este și duty free-ul din cadrul aeroportului în caz că le-ați ratat pe primele două. Eu am cumpărat două sticle de vin roșu, una de la comercianții la care am oprit în turul insulei pe care am făcut-o cu autocarul (pe care l-am și degustat la fața locului!) și încă una din duty free. Am mai cumpărat pentru familie turkish delight (hihi!) cu aromă de ouzo și citrice, plus nuga (da, au o nuga foarte bună!). Nu am rezistat nici cosmeticalelor pe bază de ulei de măsline și mi-am cumpărat un unt de corp și săpunuri  - atât pentru pentru uz propriu cât și pentru dăruit!

Vin și miere în Zakynthos

P.S.: Dacă acest articol ți-a fost util, te rog să îl distribui. Pentru a fi la curent cu noutățile te invit să apreciezi pagina de Facebook a blog-ului și să te abonezi.